Să fiu în rând cu lumea toată
Și chiar mai mult decât atât,
Urăsc, iubesc, trăiesc în rată…
Culeg frumosul din urât.

Mi-e viața mult prea demodată
Și oricât vreau să mi-o refac
Sunt ultima spiță la roată
Sau cel mult ,,borta” la colac.

Am inima ,,super” curată –
Prosop sau preș pentru papuci,
Mă supăr, beau și o fac lată,
Blestem, înjur și-apoi fac cruci.

Mă plimb cu umbra mea de toartă,
O îmbrățișez în așternut…
Zadarnic bat la câte-o poartă,
Câștigul meu e ceea ce-am pierdut.

Mi-e sufletul bandă rulantă…
Marfar pe osii de păcat,
Oprește-n fiecare haltă
Dar toți preferă tren accelerat.

Am ,,cartea” de mult expirată,
Pe pașaport n-am viză pentru rai,
Lumina asta prea întunecată
Prezintă un fotogenic putregai.