agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2713 .



Povestea printului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ionut2110 ]

2002-04-18  |     | 



Obisnuia sa certe norii pana cand
acestia incepeau sa planga peste crestetele lor.
Atunci se ducea sa se scalde
in apele reci ale raului.
Nu-i pasa de nimic
si totusi de toate.

Nimeni nu stie
de ce intr-o zi a plecat.

Cand printul s-a intors
supusii s-au bucurat.
Ochii lui insa nu-i mai apartineau
iar in momentul in care
a atins sceptrul colturos
a simtit o slabiciune puternica in suflet
si a cazut la pat.
Ziua deja nu mai era zi.

Chipul Printesei de dupa Cascada
ii ingreuna rasuflarea,
privirea si mintea
iar Cea Fara Nume nu putea
decat sa-i stea la capat
si sa-l oblojeasca
dandu-i licori de tot felul
si muindu-i fruntea in lapte de porumbel.
Odata si-a ridicat capul
imbrobonat in sudoare,
si-a rotit ochii ireali
oprindu-se asupra ei:
"E prima oara cand vad"
a spus el, in deliru-i,
"aduci putin c-un trandafir"

Ridicase degetele subtiri si albe
incercand in van s-o atinga.
Cea Fara Nume
incepuse sa planga usor.
"Poate ca trandafirul
seamana cu mine..."
Dar printul adormise.
>
Cea Fara Nume deseori se uita
in urma printului cu regret,
soptindu-si mai mult pentru sine:
"Print fara minte,
niciodata nu ai stiut sa iubesti".
Printul se uita pe fereastra
incercand sa vada prin ceata groasa;
se topea cu ochii,
ofta, plangea, tropaia, tremura
de o nerabdare de neinteles.

Odata Cea Fara Nume
si-a luat inima in dinti:
"Noi plecam..."
"Plecati! Nu va tine nimeni cu sila."
Cea Fara Nume
nu a mai varsat nici o lacrima
ci a trecut valul uitarii peste chipul lui
si a plecat insotita de paharnic.
Printul ramasese singur...
>
In regat totul se schimbase:
vantul batea acum
mult mai indaratnic asupra palatului,
negura disparea cu mult mai greu
iar lumina zilei era murdara
si de multe ori nu reusea
sa dea forma celor pamantesti.
Cateodata printul simtea
mireasma petalelor de trandafir in adiere
si atunci se ducea la granita dinspre apus
si se lasa prada furtunii...

Se trezea peste saptamani
zacand si jurandu-si ca va uita totul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!