Când ai trecut de optsprezece ani
Și sângele îți e tot mai fierbinte,
Te simți stingher în lumea ta prea strâmtă
Și în neant se pierde a ta minte,
Tu cauți un suflet să te înțeleagă,
O fată iubitoare și cuminte,
Te-ndrăgostești de ea, și-ai vrea de-a pururi
Să vă-nțelegeți fără de cuvinte…

De ce în lumea-ntregă
Cei tineri se iubesc
Și-al lor e Universul
În ochi când se privesc,
De ce în nopți senine
Mereu ei se doresc
Și timpul zboară iute
Când ei se întâlnesc ?

Stați ceasuri lungi de veghe împreună
Și ai iluzia că ești fericit,
Mână în mână, buzele pe buze,
Și ți se pare că v-ați contopit;
Lungi sărutări te poartă voluptoase
În raiul mult visat și mult dorit…
Însă deodată, trece-n fața voastră
Un grup compact, și voi ați tresărit…

De ce îndrăgostiții
Când se îmbrățișează
Vor să nu-i vadă nimeni,
Căci altfel, ei oftează,
De ce iubirea-n lume
Ei nu și-o afișează
Și-n lumea lor sunt singuri
Și speră, și visează ?

Când scumpa fată vrea să îți ofere
Ce are ea mai bun și delicat,
Te miri, dar te supui de bunăvoie
Și iată-vă îmbrățișați în pat…
Iar voluptatea parcă te îmbată
Și-opritul fruct al Evei l-ai mușcat,
Și-aprins, dulceața lui te înfioară –
O clipă, parcă timpu-n loc a stat…

De ce când se iubesc
Cei tineri cu mult dor,
În sfânt pat îi subjugă
Al dragostei fior,
De ce în goliciune
E-ntreg al lor amor
Și-n trupuri însetate
Un vis înălțător ?

Și eu am astăzi optsprezece ani
Și ca și tine, sunt neliniștit,
Căci sângele, la fel mi-e de fierbinte
Și gându-mi zboară astăzi spre zenit,
Dar mintea mea nu-i încă rătăcită
Spre-nșelătoarea dragoste de mit,
Deși pe lume, până azi, o dată
O fată minunată-am întâlnit…

De ce în lumea-ntreagă
Cu toții, noi iubim
Și-n ochii scumpi, de-a pururi
Senini ne oglindim,
De ce o noapte-ntreagă
Și lungă o trăim
Ca pe un vis feeric
Fără să obosim ?