târziu ne aducem aminte
de noi însine
frunzele care cad cuminte
nu ne mai spun nimic

o nu muri libertate
o nu te sinucide ca te`am ucis noi
precum florile scuturate
nimic nu se va`ntoarce `napoi

tarziu, prea tarziu
aflam ca totul e altfel
o n`as vrea sa stiu
adevarul rebel...

e toamna nu numai acum
caci mor toate
suntem cenusa si umbra de scrum
o nu murii libertate
caci te`am ucis tocmai acum


vesnic anotimp toamna
o traim de o vreme incoace
muribund anotimpul se naste
nu mai stim adevarul
libertatea putrezita`i demult
dar clipa palpita
si timpu` merge `nainte
printr`un nemuritor anotimp...