Fiecare avem caldura noastră,
Fiecare are o fereastră
Ce o deschide 'ncet să cate
De bate vânt de primavară
În încăperea decuseară.
...Făr' anotimp și cu fereastra mată,
Cu foc uitat, arzând în vechea vatră;
Iar un ceaun, pe pirostii, mai ține apă
S-adăste să îl umple draga fată...
Dar încaperea decusară n-are prag
Căci fără ușă nu-și mai are rostul;
Unde găsi-voi eu acum vreun mag
S-o facă să apară fără costuri?
Căci fiecare avem caldura noastră
Atâta timp cât focul încă saltă
Sub un ceaun cu apa preacurată,
Tot așteptând și așteptând un altădată.