Poate că și sufletele noastre au devenit monotone,
poate că gândul și rațiunea
nu mai au decât tăceri surde și
aburi nevăzuți,
poate că monotonia-i gri și de cele mai multe ori
pătată,
dar sufletele noastre-s monotone.

Poate că versurile mele s-au împiedicat de bolovani smintiți
și poate conștiința mi-i învăluită de lene,

nu știu, serios,
dar sufletul meu e subjugat monotoniei
și rațiunea mea
ciocnirii
de monoton.

și poate ăsta ne e sfârșitul - monotonia sufletelor.