e nevoie să spun că a venit toamna și încă nu am cântat?

carmen I

ce frumoasă poate fi nostalgia frunzelor
atunci când galbenul te sufocă tangent
când singurătatea te transformă în tobogan
și alergi granițele dincolo de cețurile palmelor incendiate cu degete

carmen II

ce melancolică poate fi apa ridicată-n sclipirile malului
atunci când aburul vântului evadat din amiezi
ne aduce aminte de bunele dimineți de altădată
ah dimineți tomnatice zăpezilor villoniene

carmen III

ce gângurit tardiv al zilei e seara veștedă de toamnă
atunci când inima își frânge onomatopeele maronii
cu infinita blândețe a orizontului înecat de arome
și cu tristeți bucuroase troc al timpului

e nevoie să spun că a trecut toamna și cântecul meu încă-i ecou?