O rățușcă șugubeață
S-a urcat pe cotineață,
Vrând să țină-o cuvântare
Pentru frați și surioare.
Toți au venit să o vadă.
Ce forfotă în ogradă!
Când vorbea mai înfocat
Despre cuiburi și ouat,
A lovit-o o gălușcă
Din orez și marțipan,
Aruncată de-un curcan.

Și-a căzut biata rățușcă,
Fiindcă nu știa să zboare
Și-una dintre aripioare
I s-a rupt. Ce mai durere!
Toți au început să zbiere:
Puneți mâna pe curcan,
Apucați-l de turban!
Să-l ducem la judecată!

A sărit atunci cocoșul,
Răsturnând în cale coșul
Și-nhățându-l de cravată,
Strigă țanțoș: - Drept pedeapsă

Pentru fapta-ți rușinoasă,
Ia-ți copiii și nevasta
Și plecați din curtea asta!
Scuturând de praf turbanul,
A plecat spășit curcanul…

În acest timp, în ogradă,
O gâscă infirmieră
Ajutorul și-l oferă,
Dându-i raței cu pomadă.
Apoi, cu o scândurică
Aripioara i-o fixează
Și încet o bandajează
Cu frunze de pătlăgică.
Două găini mai voinice
Încearcă să o ridice.

După gard pitit, motanul,
Lingându-se pe mustață,
Poftește la biata rață
Și își face în gând planul
Să prepare o friptură
Rumenită în untură.