n-avem ce să ne mai spunem, iubitule
nu se mai întamplă nimic
fluturii au fost mânați în vagoanele metrourilor și omorâți în masă
animalele au pierit, specie cu specie
oceanele s-au liniștit și sunt fără valuri
orașele s-au prăbușit neputincioase
pietonii au fost striviți de mașini care s-au retras apoi singure la gropile cu fier vechi
mările au rămas fără maree fiindcă Luna s-a îndepărtat și s-a pierdut în spațiu
masele de aer au staționat
fronturile atmosferice s-au contopit din indiferență
poezia și-a pierdut poezia
n-avem ce să ne mai scriem, iubitule

în guri
ne-a rămas un gust aspru de cenușă vulcanică
de la ultimul nostru sărut
de acum câteva milioane de ani