Lumina risipită de neon
O torc încet, cu fir subțire.
Se schimbă visul în cocon
Și în curând o să respire.

Simt cum palpită și învie,
Urzeala lumii devorând,
Într-un exces de entropie
Născută-n carnea unui gând.

În noapte foamea nărăvașă
Tainic am vrut să o inchid,
Dar coaja oului gingașă
În patru locuri a plesnit.

Din miezul moale au erupt
Cumplite furii, dintr-o dată,
Umori nefaste dedesubt
Sorbeau lumina destrămată.
...
Întinde aripi angulare
Deasupra - zborul, înapoi -
Încercănatul răsărit de soare
Zâmbind omizilor din noi.