ieri m-am operat
nu mai puteam strânge în pumn nicio
dimineață, îmi scăpau mereu pe jos
nu mai puteam aduna
decât niște versuri ciuntite
roase parcă de molii în timpul somnului
câteodată și noaptea mi se prelingea
printre degete, dacă vroiam să o refac
nu reușeam, întunericul era anchilozat
cu zâmbetul mutilat am pășit pentru o oră
într-o lume prea albă ca să mai aduc
de-acasă niște bulgări de zăpadă
îngerul infirm era de gardă
împărțea formulare pacienților
pentru tombola spre Rai
atunci mi-am amintit ce mi-ai spus
să nu lași niciodată inima sub preș