Dintre mii de stele ce răsar,
Dintre mii de flori, și mii de fluturi,
Dintre atâtea vorbe spuse rar,
Tu, de ce copacule te scuturi?

Dintre mine cea care am fost,
Dintre atâția alții ce trecură,
Dintre tot ce s-a spus și s-a uitat,
Tu, de ce ai pierdut ce-i curat?

Dintre atâtea lacrimi ce-ai vărsat,
Dintre atâtea hohote de râs,
Dintre tot ce-n lume ai lăsat,
Tu, de ce nu ai nici un răspuns?

Dintre atâtea dureri ce te-au sfâșiat,
Dintre atâtea bucurii, care le-ai uitat,
Dintre tot ce a fost risipire sau rost,
Tu, de ce nu mai ști cine ești sau ai fost?

Dintre mii de stele ce răsar,
Dintre mii de flori, și mii de fluturi,
Dintre atâtea vorbe spuse rar,
Tu, de ce copacule te scuturi?