acolo unde aerul încă tremură-n continuarea
ultimelor vibrații ale sunetului unui
cântec divin care s-a stins de mult

poate că aștepți – însăși divinitatea revine
dar insesizabilă trecerea ei
nici semne pentru mai târziu nu lasă

acolo să aiurezi rostind numele meu
să adormi din picioare gândindu-te la mine
să leșini în somn visându-mă
să mori în brațele fantomei mele

(GARA DE NORD, ianuarie 2006)