Stihiile nopții îmi devorează venele din ochi
cineva vrea să-mi trezească inconștientul
strig la toate punctele cardinale
să mă îndrepte spre farul întoarcerii
corabia mea plutește în derivă
fără coordonate precise
mări spumegânde în negura căinței
singur precum,,bătrânul și marea’’
lupt cu spaima din mine
cu frigul intrat în măduva oaselor
să-mi zăresc farul speranțelor
ce stă ascuns în ochii tăi
aprinde-l să te pot regăsi...