Sufletul meu caută strada unde am locuit altădată

În dreptul ferestrei mele foșnește un plop uscat
greierii își caută picioarele rupte prin iarbă

Cineva scuipă sânge, cineva aprinde lumina în casă,
o femeie cu ten pământiu trage obloanele

Sufletul meu bate încet la geam, dar sticla
se preschimbă în piatră

Sufletul meu se ghemuiește sub plop -
arborele se înfioară de la rădăcină până în vârf

Copiii străzii știu că luna va răci la noapte