trec sunete prin apa limpede
îmi spăl memoria
rămân impregnate în celulă
amintiri ce nu-mi aparțin
erodându-mă
ca un deget scobitor în carne străină
încerc sa opresc fluturarea ce se așterne între mine și rest
descompun urme în silabe de timp
doar ca să le așez ca un puzzle imagine pe care n-o intuiesc
și dacă din toate câte se întâmplă
ar pătrunde în mine doar nevorbele
probabil m-aș recompune
într-un spectru carnal
al tăcerilor lumii