Astăzi e mai răcoare,
fiindcă ieri a plouat...
dar simt o căldură imensă
în piept și constat
că sufletul mi-a dat în clocot
și versul m-a deghizat
în cel mai frumos om de pe Terra!

Vreau să mă lipesc de asfalt
și aburi de ploaie să-mi intre
în piele. Poate-am să e-fe-ctu-ez un salt
spre universul de idei
și-un cosmic bulgăre de gheață,
c-o viteză ce lasă scântei
și un traseu bine determinat
spre fruntea mea - mă va lovi!
Drept urmare, ca un obsedat
voi scrie, versul mă va otrăvi
și gândul va fi mai înalt...
îmi vor lumina stele-n loc de ochi
și inimă-mi va fi o cometă de foc.

Cred că... în zadar a plouat,
căci sufletul mi-e dat în clocot,
cel puțin, versul m-a deghizat
în cel mai frumos om de pe Terra!