Ca o fantasmă
se ridică din valuri ceața,
plutind
ca o pătura vie peste vale,
pe când în sat
cocoșul moșului cânta pentru el
ultima oară.

Plâng și fug de mine
pe malurile râpoase
ale râului
care curge liniștit la vale,
murmurând cu dor cântecul de jale
a unei treceri triste.

Îmi adun gândurile și amintirile
despre el
și mă scufund adânc,
în apa încrețită de valuri,
căutîndu-i vocea sfântă
trecută în neființă.