Noaptea se transformă în zi
Nimeni nu știe mîine ce va fi
Doar o flacără roșie în ochii mei
Vorbește despre măreția ei
Dar nu înțeleg ce simbolizează
Picătura de pe cer ce mă veghează
Se zbate suferind în al ei tăcere
Să plec acolo unde-mi cere

Aleea plopilor ce plînge mă strigă iară
Aleea plopilor ce plînge nu va să piară

Falnic cade soarele în echinox
Stelele împodobesc cerul mai frumos
Dar prin frunzele lor circulă sînge
Prin durerea lor natura plînge
Soarta lor a fost decisă
Libertatea lor a fost ucisă
Eu îmi aplec capul în fața ta
Căci simt și eu durerea ta

Eroi au fost,eroi au căzut în poalele tale
Cu sufletele chinuite de jale
Se odihnesc în împărăția ta
Durerea lor o simt în preajma ta
Cît mai mulți ei vin de departe
Cu atît ramurile îți sunt aplecate
Cîndva voi veni și eu
Pe ramura ta să fiu mereu!