Dansul negru s-a prins cu ghearele de lună –
doar tobe, nimic altceva
doar tobe...
Răsar printre ferigile late, tropicale
și invadează memoria cu trosnetul lor aiurit.
___________________________________________

am un ochi fără gene și abia văd capitolul doi al poveștii
- poate tocmai pentru că e atât de adânc înfipt -
care e povestea am și uitat.
nu mai contează care e fața sau spatele pereților
nu mai contează care e aproape umană.
nu mai plânge
sunt aici, îmi spune fruntea
nu mai plânge... se va întoare somnul pe partea dreaptă
și se va trezi cu un gust sărat pe pernă
(deși deșerturile sunt departe)
nu te înțeleg, suspini
chiar așa, îmi fac cuib sub spini
un talaz mă va mătura până în gând
iar mâna doamnei nu are destulă putere să-mi amâne moartea

dacă inima îți va plesni
alege cu grijă fâșiile pe care să le păstrezi
dar alege