ce frumos
și cât ați muncit ca totul să fie bine
felicitări, azi nu vă pot reproșa nimic

afară-i rece
îmi flutură vântul gânguritul
și vorbele-ți se-neacă-n extaz

e seară
și umbra nu vine, nu se furișează, nu apare
mă chircesc la umbra pumnului tău
să mă prefacă-n pulbere și să m-arunce peste case
așa cum îmi aruncam dinții când eram mică
pentru barză, zicea mama

nu e o seară normală
nu beau vin bun de obicei și nu mă agăț de invitați în căutarea aerului
trebuie să fie mai mult decât atât
crucea de pe colivă înseamnă altceva decât o sărbătoare anostă
unde toți vă umpleți burțile cu vin tare și vă deochiați ochii

staaai (taaai), nu fugiii (giii)
tu ai uitat să guști prăjitura
nu plânge, unde fugi, n-auzi?
asta nu-i o seară normală...
dacă la priveghiul meu n-ai fost măcar sărbătorește-ți lipsa
și înghite-mi sufletul și nevoia de aer

mă sufoc între atâta lume agitată
sicriul meu tace și mă sortește nemișcării
mixează-mă tu cu vinul ăsta sec
vreau să te-mbăt în nemurire