Sunt matinal
să nu pierd această forfotă buimacă:
răsăritul de soare
femei rujate în grabă
înțepând liniștea dimineții
cu tocuri cuneiforme
bărbați ieșind de la schimbul trei
cu ochii roșii de nesomn
și o "ceferistă"
luată în grabă pe peronul unei gări
încă adormită
vecinul ce chinuie trabantul
făcându-l să pufăie
rotocoale de fum albastru
înghițind totul
într-o ceață londoneză...

Sunt matinal și scriu un poem buimac!