Alerg ca vinovații pe căile iertării,
Cu inima flămândă și aripi moi - zălog
Destinului, căci faguri din clopotul chemării
Mi-au ispitit durerea afară din bârlog;
Alerg pe catalige să țin cu tine pasul,
Să văd mai sus de turlă pustiul, să ascult
Fervent prin labirinturi dedalice, taifasul
Atomilor și-n pâlnii să te rostesc mai mult;
Alerg de parcă-n urmă dezastre se întâmplă,
De parcă se închină balanța înspre nu
Și-ndepărtând corsetul ursitei de pe tâmplă
Îti înțeleg trofeul cum înțelegi și tu
Că dincolo de moarte, prăpăstii și blesteme,
Iubirea ne așteaptă în punctele extreme.

2 XII 2007