Mă abțin în biroul răvășit de hârtiile scrise cu bine și cu rău
să fumez dorințe imaculate
răbdarea împrospătează cu miresme
camera în care entități pure zâmbesc fericite
o ură ilegală se dizolvă în speranțe albe
silesc demonul alergând înspăimântat
de la umăr până în vârful degetelor
să bea coniacul cu arome divine
îngerul locuind în ureche
prinde în chingile aripilor demonul
și-l forțează să elibereze strigătul macabru
în aerul primenit cu puritate
diavolul fără esența răului
se preface într-un capricorn roșu
cu cornul auriu înțepând cerul întunecat de păcate
panaceul voinței tratează omul bolnav cu fotonii mântuirii
anesteziază corpul frământat de iluzii false
și-i operează cu succes organele infestate cu microbii delăsării
spate în spate stau reușitele și erorile
față în față se înfruntă concretul cu abstractul
plânsul ilogic se duelează cu râsul lucid
într-un décor special cu marionete, paiațe și oameni raționali
mestec pastilele mentolate ale încrederii în sine
pe limbă se dizolvă îndrăzneala cromată cu orgoliu
pe degetele – dreptunghiuri hașurate cu unghii și piele –
aleargă licornul cu copite albe
ce tasează iarba albastră
eul rotund călărește unicornul
sinele levitează în atmosfera personalității
în oxigenul crezului se dizolvă dioxidul de carbon
al idolilor păgâni
serafimii colonizează aerul
pătrund în oamenii anormali
și-i vindecă de neputințe și sfârșeli
în fiecare literă a numelui meu
locuiește câte un sfânt
și-n fiecare eroare un demon rânjește satisfăcut
arătându-și dinții lungi ai lăcomiei
unui public adormit
mi-aș dori ca fiecare act al vieții
să fie aureolat numai cu note de 10.