Întotdeauna ți-am privit mișcările grațioase
și te urmăream cum plină de aripi pluteai
prin gândurile mele
revoluționar de apuse.

Tu nu aveai decât rețete cuminți
de preparat clipe
în afara bucătăriei
și mereu mă ascundeam
în spatele aceleași firide goale
- în locul ușii de la intrare
crescuseră mormane de întrebări retorice –
aruncam visele spulberate la coș,
nu îmi reciclam gândurile mai deloc.

Din lemn de cedru vopsit
și nenumărate defecte
dragi privirii mele
ți-ai crescut amintirile.

Ca pe o pasăre măiastră
reflectată în oglindă
îți luai zborul
- fir de nisip nenăscut –
și risipeai, naivă,
neputința noastră
de a deveni zeițe.

În cădere adun
resturile zilei de mâine.