Pedalam liniștit
prin dimineața răcoroasă și plină de soare,
pedalam liniștit, egal, cu pieptul plin
cu bucuria aerului proaspăt al luminii…*

Oarecum tandrii, oarecum tandrii,
Oamenii avansau pe marea linie moartă
Pasărea așteptării tăcea,
nici aici/ nici acolo/ci adormit înlăuntru-mi/ e ceea ce caut

…urmărindu-mi vădit mișcările,
câinele Degringo mă privea

Oarecum pustiu, oarecum verde,
Lacul acoperit de cadavrul marelui cal
Fără de început, fără de virgulă-ochiul-
ne cuprinde de-a vama în havuzul soarelui:
pete albe risipite-n furtuna petelor negre.

Pedalam îndîrjit, orbit de furie
prin dimineața însorită,
pedalam din greu, gâfâind, și-n jurul meu, nu mai vedeam
nu mai simțeam nimic.…*

Oarecum nefiresc, oarecum firesc,
Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…

…Firește,
aș fi putut să nu vă spun acest lucru
de pe acum,
să nu vă silesc să-l țineți minte
până când vă va fi poate de folos-
dar voi știți,
de multă vreme știti că nu mă pricep să mint
și din această pricină n-am să pot scrie nicioadată
pe poarta inimii mele:
nu intrați câine rău!*