Noaptea alungă de pe cer lumina
și orașul tânguindu-se
adoarme
aroma teilor înfloriți
străpunge aerul îmbâcsit
cicatrizând rănile zilei

din nevăzute lacuri
broaște orăcăie în ritm de tic-tac-uri
în largi zboruri liliecii înalță urme
prin marea de smoală
pleoapele-mi cad grele
ca niște gratii
închizându-mă în lumea de vis
de vis-a-vis...