Plâng,făr de lacrimi
Când privesc râul ce în veci nu se oprește
Suspin și suflu adânc...
Furtună de cuvinte pe cer.

Cerul alb ca o tablă nepictata
Seara puncte de lumina joacă pe tabloul meu,
Legată cu o sfoară rând pe rând
Și scriu lacrimile mele

Zâmbesc fără să-mi văd chipul
Când pictez o noua stea ,
Culorile mă murdăresc
Fără a se mai șterge

Pictez cuvinte potrivite
În imaginea oglinzii
Alb și negru deveneau culori.
Ardent lucrăm să-mi văd feciorul.