îți vorbesc de la înălțimea pieptului... ba nu -
e doar inima, murmură nedureros!
îți vorbesc de la un timp-lumină depărtare, sunt o stea
mimând deplasarea spre roșu,

*
ecuație neolitică: peștele e egal cu pasărea,
ei se sculptează întotdeauna unul pe altul -
de parcă stonehenge ar avea nevoie de vreun sens mai complicat
decât un maldăr de pietre numerotate științific.

*
cineva spunea că trecutul e singurul care nu poate fi schimbat -
prietene, tu însuți poate ești un fals grosolan!
fiecare istoric are trecutul lui glorios până la sânge;
e atât de simplu să schimbi ceea ce știi deja...

*
„eu știu” nu e egal cu „eu cunosc”, poate
dumnezeu nu s-a certat cu noi niciodată.
și toate astea în timp ce pe cărările patri(arhi)ei
pasul unui inorog surd și șchiop bate cadența.

*
nu există zbor, doar o preocupare a minții;
nu există cer, doar gânduri omogene undeva mai sus.
(...)
dincolo de tăcere, munții sunt ferestre spre lumină.

2008.01.08