când încep câinii să latre
e un semn că trece cineva prin fața porții
iar când vor sta cu limba scoasă suflând greu
e semn de mult soare și puține umbre

păsările
nu mai au corzi vocale să ciripească
la revederea ta
nici codrii
rădăcini-n care să te înfigi când bate vântul
iar dorurile au devenit clișee
de care nu mai are nevoie luceafărul
nici iubita sa acum

poete
când te va dezbrăca Dumnezeu de hainele tale aurii
înainte să dormi
roagă-l să lase ferestrele deschise
poate atunci
se vor înălța sâmburii spre tine
și te vor vedea cum adormi atât de liniștit în brațele sale