de câteva zile plouă
exact din clipa în care ai murit
te-ai dus singur la gară
nici umbrela nu ai luat-o
ai mers așa descoperit până la beție
ți se vedeau doar cuvintele
străbătând continente
erai flămând

uitasei ziarele în sala de așteptare
la fel mărunțișul
pentru trecerea dintr-o zi în alta
și fratele geamăn
mascându-ți exodul mâinilor

mi-ar plăcea să cred că te-ai dat jos
la prima stație
să-ți umpli pumnii cu apă

leșul tău a fost îngropat pe ascuns
nimeni nu știe unde
de atunci am o mare în pântec