în orașul meu fântâni
n-au fost de când se știe
toate apele trec pe deasupra
grăbite să nu fure din patima uriașului învins
de rădăcinile crescute în umerii lui
unii zic că ar fi un rest din
oceanul în care se sting stelele întârziate
alții că ar fi izvoare sălbăticite care și-au azvârlit
în cenușă vietățile

eu trec prin orașul meu uscat
morții lui îmi calcă prin gene
și nu am pentru el nicio lacrimă
e secetă în mine
când rătăcesc pe străzile
în care statuile mi-au înghițit
toate fântânile