traversez încăperea cu pași mici
rămân nerostite câteva gânduri
plutesc în aerul rece
trupuri
îndepărtându-se
izul dulceag al parfumului
chipuri alungite ca în picturile lui modigliani
ies
pe stradă totul devine posibil
să fiu altcineva sau altceva
bătăile inimii îmi fragmentează percepția
prea mulți oameni prea multe mașini
mă mișc din ce în ce mai repede
alerg
mă ghemuiesc în trup departe de ochii celor din jur
pământul se rotește sub picioarele mele
și știu că de acum înainte voi plânge în toate limbile lumii
fetița pe care am lăsat-o visând în brațele lor