la o masă virtuală
mă sprijin în coate
pe silabele tale drogate.
(Depeche Mode sau Depeche Toi-S?)

universul vegetal ne crede
mutanți ai urzicii.
(nu e vorba de "Urzica")

adunătura mamiferelor
învață grohăitul ca pe un
esperanto.

și vine un tâmp simpatic,
la tinerețea noastră,
la terasa cu iarbă
care mă întreabă:
ai să-mi schimbi 1 leu cu
10 mii de lei vechi?

dacă dacă îl admiri frumoaso
mai atent
înțelegi că am vizitat și
un anticariat de pofta trezită.
(te las să zâmbești)

uneori trebuie să ai realități
complementare.
nu era cazul lui.
(te urmăresc în pupilă)

alofonele pătrund în tine
și soarele nu te întreabă
dacă îl vrei.

ce zici, bem apă minerală
sângerată de munți sau vrei
o Fanta whatever?

(uite că tot veni vorba,
atâta lume bea apă chioară)

tu în transă îmi spui:
vreau să vindec apa chioară,
îți scoți amuleta,
și apa își deschide pleoapa
uscată.

(robinetele curg, oamenii
cumpără apă chioară.)

(te-am privit și mi-am zis:
nu ești high în silabe
ci în morfemele filantropice)!