Atavice flăcări din vechile stepe
îți bântuie sufletul cald și barbar
și apropii de mine cu veșnică sete
atingerea ta de ghimpe amar

poemele tale cu răni sângerânde
cuvintele-ți reci cu buze de os
la tine în ramuri nu-s păsări nici frunze
și-n vene îți curge un vid dureros

sfântă piranie iubirea ta mai ară
cu dinții și cu dermele cheratinii
și-aduce iar în mine cel fără de oceane
un dor peste nisipuri și pustele târzii