Din Poarta Șchei spre Cerbului ridică
Ziduri abrupte austere case
Și treci absent, pierzându-te-n angoase.
Observi că umbra s-a lungit de frică.

Un felinar statura îți descoase
Până când gândul frământat abdică
Și pe obraz reci stropi subit aplică
Peceți târzii de-nvolburări hidoase.

Cu pas alert, n-ai altă țintă-n față
Decât să ieși în larg de sub poveri
Ce te strivesc din urmă și te-nhață.

Îl uiți pe azi cum l-ai uitat pe ieri
Și dintr-un colț neluminat de viață
Irup decis aceleași vechi dureri.



28 aprilie 2007
Gruiu