În ritualuri îmi destăinui amorul nesăbuit și criminal care ne-a răsucit gâturile pe când eram mici și ne era sete de munte
Nu eram murele anotimpului pădureț?
Azi te preling în spasme, bucați de tine-mi chiciură prin gene din voma rugii către început să mă-nvelească să nu mai cresc să mă înrădăcinez în buzele tale pline de ochi hâzi cu limbi ascuțite și hâtre.
Doar eu tânjesc după escatologie lăsat de izbeliște în bocanci în timp ce mă rabzi și mă nefericești cu scâncetu-ți veșted?
Hai că am fost embrioni și o să mai fim o să creștem pe câmpi și o să-i batem nu te speria tot o să te vânture odată și odată
Hai curgi