îmbraci cămașa cărnii peste oase
și treci prin porii anilor înguști
nimic nu-ți pare veșnic nisipoase
iubiri te-ndeamnă-ntruna să le guști

de pleci la drumul vieții fără stea ții
mortiș să-ncapă visele-n bagaj
iar când oprește trenul între stații
le lași pe rând cenușilor drept gaj

cioplește timpu-n oameni cu o daltă
groparul lumii bagă spaima-n flori
tu le privești pe toate laolaltă
închizi un ochi și te prefaci că mori