Victoria are mâinile pline de cifre arabe
cu brațele întinse pe un lemn
ce-și plânge rădăcinile
le așează una lângă alta
ne socotește numărul de lacrimi permise
și câte gemete avem voie fiecare
Victoria culege norii
îi leagă bine în lanțuri
iar pe soare
îl face un câine de pază
ce stă la poarta sa cu limba scoasă
de sete
Victoria moare cu bilanțul în mână
într-o zi în care norii își rup lanțurile
iar soarele urcă în cer
să-și ia un pui de somnn în poalele mamei