Aveam o zi
- tu mânai mai tare câmpia,
zdrobeai iarba sub roțile de sticlă,
îți întorceai ochii.
Săpai cu unghia în piatră, urcai
pe crengi, prin nești gălbui de fân
- muguri calzi piroteau pe lăstari
și ningea apos.
Ca și cum, în deșertul aidoma,
sau în vata desculță pe margine,
la ligheanul 'noxic,
purpura amigdalelor s-ar întinde
peste corzile vocale.

ÃŽn firul galben
de care tragi funde- nodurile
aglomerând în ghemuri lălâi,
în coasta nimbă a infinitului rotund,
aveam o zi să tragem banchiza
în râna nisipului nou.