cum să-i ultragieze oroarea era doar o cățea
e drept sfîrtecat-bătucită în asfalt
dar pe ei îi contraria acel sînge alb și ciudat
care era probabil laptele de mamă

abordau o tristețe condescendentă
se așezau lîngă ea se imor-
talizau pe ei pe bază de zîmbete

e cumplit o vom lua cîndva înainte
sau înapoi spre casă
dar așa plecăm în toate direcțiile
explodăm

supărarea e o hîrtie oficială de frig
te albește ca lemnul
într-o singură zi

urmașii te vor preda uitării
te vor îngropa în regretele lor de melasă
lasă-l în supărarea lui vor zice

așa ne vom părăsi pînă și noi
cu venele noastre umflate de calciu fosforescent

ne vom piti atent în te miri care cotlon
al veșniciei

din destinele noastre astral-intestinale
de unică folosință
va rămîne un sînge alb și ciudat

un fel de amintire deranjată la cap
de fericire