nu te aștept acum
aleile sunt încă reci băncile răsturnate
e doar un gând colorat verde
poate telepatia
imaginile încăperilor mele verzi
îmi place să încep primăvara din casă
să-i deschid fereastra în iarbă
din iarbă urcă pe copaci
eu scriu pe nervurile unei frunze arse
o păstrez din toamnă într-un album
am înțeles că fotografiile sunt niște frunze uscate
pe care s-au imprimat întrupările gândurilor
viața noastră e un ram
nu ai știut că pe frunze trăim
ne întâlnim la adierile clipelor
printre noi razele deschid distanțe argintii
mă gândesc la tine să crezi
sunt o rază un stâlp de foc care-ți deschide calea
risipind întunericul