De Maior Cranță am trecut agale,
Tânjind să-mi caut tihna printre ramuri,
Să las în urmă prin cetate flamuri
Și-n vaste piețe nefirești urale.

Dar la un cot, în zi muiată-n hramuri,
Dau de străjeri în ruginii paftale
Ce-mpodobeau, opriți solemn în cale,
Focoși trăpași cu lucitoare hamuri.

Ziduri prea albe ce-au vegheat turniruri,
Chemând drumeți la un popas cu vin
Și întregind savoarea din potiruri

Cu-n fulgerat și-alinător amin,
Stau martori încă-n austere șiruri
La dârzul ieri și la prezentul chin.



26 iulie 2007