satul acela nu avea incä un nume

izbeam de o piatră rotundă cana mea de aramă
cu care încercam apele
și-am făcut din ea un idol
nici prea mic nici prea mare
semăna cu tine cum stai tu cu o mâna în șold
nu-mi amintesc de cealaltă mână
dacă îmi ștergeai cu ea fruntea sau
îmi desenai pe nisip drumul de întoarcere
n-am mai intrat în sat
ti-am scris numele pe un copac tânăr
abia apoi l-am uitat