nu ți-ai dat seama când ai rămas cu mâna întinsă.
peste sufletul mamei.

te-ai obișnuit să crezi că degetele sunt în număr par
la mâna cu care îi luai dreapta. i-o sărutai.
șase opt doisprezece douăzeci de prelungiri
ale lipsei ei viitoare.

ai fi vrut să ai mai multe mâini cu mai multe degete
întotdeauna în număr par așa cum erai tu și ea.

mâinile ei cu lumini încastrate în crăpăturile negre.
îți aduceau dimineața soarele iar seara luna.
tu le luai în primire un legământ mătăsos cu miros de sân
îți strecurai mâna în buzunarele petelor solare
îți strecurai mâna în buzunarele argintii ale lunii
ca în luminile ei toate în număr par și neapărat mai mult de două.
erai atât de obișnuit să întinzi mâna spre infinitele ei mâini.
în număr par.

nu ți-ai dat seama când tu aveai mai multe mâini decât ea.

ai rămas cu o singură mână întinsă.
cealaltă plecase.
cu ea.