îți dau ocol toată ziua
adulmec ultimul poem care-ți curge din vene
pe strada prăfuită
ca o pradă cu sulița-n cuvinte
târăști după tine ultimele șoapte
doar așa îți iau urma
până găsesc o ușă deschisă
să pătrund în tine
și să-ți stau în inimă ca un parazit
până când într-o zi bolnav
îți vei scoate aripile
le vei înfige-n pământ
una peste alta
vei bate un cui între ele
o cruce perenă
cu rădăcini persistente
din care mereu în fiecare
primăvară va crește o tulpină nouă
cu numele meu