Mi-e dor de paianjenul cu dinți de cristal,
Cu nasul acela prelung și cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o știm,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustiește
cetăți și orașe în zbor,
De globul ce-așteaptă să fie umplut,
De cerul ce-și dorește o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primești iubire,
Dar fugi.