buzunarele mele sunt populate de copii
de hârtie

inima?
y peste care sentimentele s-au conturat
asemeni
unui zmeu infantil prins între sârmele de
înaltă tensiune

port lipit în dreptul pieptului portretul
robot
al primului criminal de război
pentru el uterul mamei nu este altceva
decât o groapă comună
camuflată sub monumente mausolee
și biserici

fiecărui artist îi ies pe gură brațele arse
ale abandonaților

păsările cântătoare par livizi cerșetori
loviți în gură de
bocanci militari
arborii ne/tăiați stau drepți și întru ei
luntrea noastră
taie
nemărginirea
în linie dreaptă

numai șoarecii se târâie
din poartă în poartă
milogindu-se pentru ceva de ros
eu?
voi ieși la suprafață cu un metrou avariat
de propria scriere
în care nu s-a urcat
și din care nu a coborât nimeni