uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea vuiește marea
și că oasele mele fragile
sunt clădite din scoici cântătoare
prin venele mele se aleargă delfinii
de dimineață până seara
și mai știe că întotdeauna apari tu
cu o armadă de corăbii de hârtie
căutând în mine mereu
o îndepărtată terra incognita
în urma voastră pescărușii
vă prind din aer iluziile
ca pe niște pești zburători

uneori pe acoperișul casei noastre
se odihnește un albatros
el știe că în inima mea
cineva vânează balene