În fiecare seară,
Soarele apune.
În fiecare noapte,
Luna iar răsare.
Se naște un vis
Și moare un abis.
Înflorește o floare,
Ca cerul să-i ceară
Culoarea azurie.
I-e rușine de noapte,
Căci negrul îi e departe.
Și sufletul îi cade,
Spre pămînt,e mai aproape.
Și-i fură tot albastrul.
Cu el și al florii miros.
Dar dimineața răzbate
Chiar și miresmele curate.